ISTORIA TUTUNULUI

Tutunul a fost fumat din cele mai vechi timpuri. În epoca precolumbiană acest obicei făcea parte din tradiţiile, cultura şi ritualurile religioase ale tuturor popoarelor indigene. Când marinarii lui Cristofor Columb au debarcat în anul 1492 pe insula San Salvador au observat că mulţi indieni ţineau în mână un fel de baston aprins la un capăt, inspirând fumul prin capătul opus. În anul 1500, din Lumea nouă tutunul s-a răspândit şi în Europa. Se pare că a fost cultivat pentru prima dată în grădinile palatului regal din Lisabona în anul 1558 şi că ambasadorul francez Jean Nicot a expediat seminţele din Portugalia în Franţa în jurul anului 1560.

La început noua „iarbă americană” a fost folosită în special ca medicament, considerându-se că putea vindeca numeroase boli, motiv pentru care era utilizată în special de către farmacişti. Era folosită pentru a combate ciuma, ulcerul gastric şi pneumonia; se părea că plăgile îşi pierdea virulenţa după ce erau afumate şi că avea un efect miraculos asupra cariilor dentare.

În secolul al XVII-lea tutunul începe să-şi piardă caracteristicile medicinale iniţiale şi se răspândeşte utilizarea sa voluptuară, ce a îmbrăcat diferite forme de utilizare în funcţie de statutul social: soldaţii îl mestecau, ofiţerii îl fumau în pipă, aristocraţii îl duceau la nas şi îl prizau. În 1700, un burghez care aspira să devină un adevărat gentilom trebuia să prizeze tutun. Tabacherele preţioase din aur au devenit un status symbol al epocii.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea în saloanele europene au început să fie la mare modă trabucurile, fumate iniţial numai de către spanioli.

În secolul al XIX-lea s-a răspândit şi ţigara, care a devenit tot mai populară în Europa după Războiul Crimeii, când veteranii s-au întors acasă cu mici cilindrii de hârtie umpluţi cu tutun. La început ţigările erau fabricate manual, dar în anul 1880 a fost introdusă în Statele Unite prima maşină de producţie mecanizată a ţigărilor.


 

International Tobacco PLC - London